Luxații articulare

Se întelege prin luxație pierderea în mod permanent a raporturilor normale de contact dintre extremitățile osoase, care alcătuiesc o articulație. Când acestea rămân într-un oarecare grad de contact prin suprafețele lor articulare, vorbim de subluxație.

Această modificare anatomică poate avea loc la nivelul unei articulații normale (luxație obișnuită) sau la o articulație deja suferindă (paralizii, tumori, infecții articulare acute sau cronice).

Denumirea luxației se face convențional după regiunea articulară interesată (de cot, de umăr, de șold), deși în realitate un singur element articular este deplasat (olecran, cap femural, cap humeral).

O luxație poate fi provocată de:

• un traumatism violent (luxație traumatică)
• un traumatism neînsemnat sau o simplă mișcare de amplitudine mare care se repetă (luxație recidivantă)
• subluxația capului radial (sindromul de pronație dureroasă) – cea mai frecventă

Orice luxație constituie o urgență, iar reducerea ei trebuie încercată cât mai precoce, reușita și recuperarea fiind cu atât mai ușoară.

Orice luxație este însoțită de o serie de leziuni anatomo-patologice ca:

• ruptură capsulară
• rupere a ligamentelor intra- și extra-articulare
• dilacerări de sinovială
• ruptură de menisc
• rupturi musculare
• rupturi vasculare (mai mici sau mai mari cu hematom secundar)
• leziuni nervoase prin elongare, compresiune sau rupere
• leziuni de cartilaj articular până la decolarea acestuia, complicația cea mai gravă fiind deschiderea articulației și exteriorizarea extremității luxate